Si totusi, eu scriu...
E ciudat cum niste litere
Se-aseaza in formatii mici,
Adica, aceste cuvinte,
Sentimente sunt aici.
Un ochi imi cere soare ars,
Un ochi imi cere vant,
O mana-mi spune sa scriu rar,
O mana nici atat...
Cand luna bate la feresti
Nu-i seara, un om ignora timpul.
Si un baiat, ce nu-l iubesti...
I-a mai ramas doar gandul.
O soapta bate iar la geam
Lui ii sopteste, iar el scrie,
Nici o tangenta nu mai am
Trairea-nseamna veselie...
Acum scriu ce as dori,
Scriu ce as atinge...
Nu, nu mai vreau sa scriu!
Cuvantul imi plange...
si totusi, eu scriu...
singur, nu cu mine insumi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu