Pages

marți, 29 noiembrie 2011

Mereu altcumva...

Mereu altcumva...

Incearca vremea incet sa ma schimbe
Ceea ce pan-acum n-a putut nimeni,
Incearca si timpul din greu s-o ajute,
Sa-i arate momentele mereu nevazute.

Sa fug de lume in cuvinte...

Sa fug de lume in cuvinte...

Pentru mine, ziua e noaptea in care
te pot vedea,
In timp ce cineva, cand eu alerg,
ma tine departe undeva,
Taie cu foarfecele din mine,
putin cate putin, uite asa...

Si uita incercarea care pe mine
m-a cuprins,
Ce n-a stiut sa fuga cu totul,
asa cum i-am zis,
Dar bine ca a stiut sa-mi faca nimicuri
multe fara sens...

Totul e aici si asteapta zi de zi sa fie
vazut de voi,
Orice s-ar intampla, pentru acel scop,
voi trece si de nori,
El e important, si alcatuieste pentru mine
o mie de nevoi...

Si dupa toate astea, nimic nu ma surprinde,
sunt un natang,
Nu e o carte, dar e ceva ce stiu ca exista,
si nu pot s-o ating,
Locul preferat al ei, pare a fi tocmai
ventricolul stang...

O sa ma plimb si-o sa ma-npiedic
singur la nesfarsit,
Si nu o sa mai simt daca mi-e rece
sau mi-e cald, sau de-ai venit,
Şi din acel moment, nu vreau, si
nu-mi mai amintesc nimic...

O intamplare rara...

O intamplare rara...

O mie de cuvinte
Se-ascund in a mea minte,
Si ma inconjoara
Lin ca sa dispara,
Sa ma paraseasca
Cum au facut iara...

Vreau sa imi apara
Imaginea clara,
Ce-am visat aseara
Cand eram in gara,
Gandesc ca o moara
Si-asta o sa doara...

Seara e afara,
Ceata e diseara,
Gandul ma doboara,
Nu ma inconjoara,
Nici un fel de fiara
Nu ma infioara...

Slab eu sunt, si iara
Raman pe dinafara,
Nu stiu cum ma cheama,
Nu stiu ce ma-ndeamna
Sa vin c-o vioara
Si sa-i cant mioara.

Acum ma strecoara,
Sunt legat de-o sfoara.
Ce pana usoara
Care ma separa
De a mea vioara.
O-ntamplare rara...

Ea, ma tem s-apara...

Si ma-ndrept spre locuri
Care imi sunt mute,
Si ma pierd prin ele,
Tot apar, sunt sute...

Un sentiment aparte
Pe care nu-l voi arde,
Ci voi incerca
Putin a-l mai pastra...

marți, 22 noiembrie 2011

Cimitir de amintiri...

Cimitir de amintiri...

Amintire, cand descaleci,
Ceasuri bune nu mai pleci.
Tu vezi mereu cu ochi inchisi,
Tu vrei si taci,
cu zambet orb si cu maini reci...

Numarate sunt zilele,
Asa trec amintirile.
Le lasi deschise usile,
Cand uiti,
si nu stii sa inchizi ferestrele...

Vin peste tine cu miile,
Te calca doar cu picioarele.
Iti fura pana si soarele,
Nu poti evada,
nu poti crapa nici peretele...

Te-mparti o secunda cu mine,
Fara a uita nicidecum de tine.
Si-mi povestesti, in amintiri,
Ce mi-au soptit,
si m-au lasat. Deci nu mai vii...?

Si totusi acum mi-e mai bine...
...iar tu, amintire,
ma crezi pe mine!

Calatorie spre fericire...

Calatorie spre fericire...

Singur, singur, singur,
Clipe de tacere,
Sufletul meu piere,
Inima-mi de gheata
Rataceste-n ceata.

Singur, singur, singur,
Doar eu si cu luna
Povestim intr-una
Clipe de durere,
Ea nimic nu-mi cere.

Singur, singur, singur,
Te-am rugat atunci
Sa nu ma arunci,
Dar mi-a ramas ceva
Si-l voi descifra.

Singur, singur, singur,
Ca timpul ce vine
Intrebari imi pune,
Noaptea e tarzie,
Ce melancolie!

Singur, singur, singur,
Scriu acum intr-una
C-am urat minciuna,
Singur ma descarc,
De voi ma despart.

Mai bine sa fii singur
si sa te simti singur,
Decat sa nu fii singur
si sa te simti singur...

Cel mai bine cum am zis,
Doar ca intr-un alt fel spus...

Aproape nimic...

Aproape nimic...

Nimic, nimic, nimic,
Aici, pe foaia asta, cu scrisul mic,
Unde ar fi trebuit sa scriu totul,
Pana la urma, am scris nimic...

Si-nlocuiesc nimicul cu totul,
Am ramas pe dinafara de-a dreptul,
Si plec, si vin, dar nu ma-ntorc,
Acum, toti stiu secretul...

Nimic la tine nu-i ironic,
Te caut in spatiul edenic,
Te-nvat ce e sentimentul,
Nu reusesc, nu e nimic...

Si-ai devenit un inamic,
Te-am ajutat, dar tot nimic,
Mi-ai aratat indiferenta,
La urma, cand mai era un pic...

Lumina-i compusa din culoare,
Lasa-mi cuvantul sa zboare,
La tine sa devin alergic,
Acum, cand totul este logic!

Si ma intorc iar la nimic...
Imi pare rau ca te-am ales,
Si nu am vrut sa fie invers.
In urma, nimicul m-a cules...

Ce-ai inteles?
Hmm...
Ce n-ai inteles?
Nimic...

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Asa de des, mai rar...

Asa de des, mai rar...

Nici o urma despre tine...
- Vine, nu vine...
dar bine,
ca iar ma iei de prost
pe mine.
Sa mai astept,
sa nu te-astept,
oftez
si trag aer in piept...
pustiul
ma privea suspect.
Si ma pornesc,
cum nu credeam,
nimic in fata
nu vedeam,
aievea,
singur eu eram
cu mainile.
Si ma indrept din nou pe deal
acolo unde-mi petreceam
momentele
cand nu te-aveam...
Si da...
cum nu ma asteptam,
notiunea timpului
n-o mai aveam,
cu frigul
prieten bun eram.
Atunci...
eu nici nu apucam,
nici bine nu ma asezam,
ca bine
cu iarna ma-ntalneam,
cu ea vorbeam,
si-o incalzeam.
Era-mbracata ca si-acum un an...
Si asta...
pentru ca pe nimeni nu aveam.

Ma-ntreb,
cel ce eram acolo...
cel care-am fost candva,
tot eu sunt si azi,
acum?
...sau sunt altcineva?

Nimic nu vreau sa-mi mai aduci!
ei bine,
asa era atunci....

Tic-tac, tic-tac...

Tic-tac, tic-tac...

Mereu o i-au pe-acelasi drum
Ca si cand nu as vrea, dar spun,
Tic-tac, tic-tac...
Asta-i tot ce ai aflat
Ca eu mereu am incetat,
Si nu ti-am spus, am suspinat,
Ingan,
deci am acceptat....
si asa s-a terminat.

Acesta-i sunetul ce il aud
Mereu la ceasul meu,
Tic-tac, tic-tac...
Ceva cu el s-a intamplat,
In apa l-am scapat,
Cred ca iar eu l-am udat,
Dar asta data s-a oprit,
Si a cedat...
ca mine de altfel.

Indragostiti se-opresc in parc, pe banca
Pe care eu niciodata nu am stat,
Tic-tac, tic-tac...
Ceva iar s-a intamplat,
De ea mi-am amintit,
Deci inca n-am scapat...
Norii pe cer inca se zbat
In agonie...
si-am plecat.

Si-nvinetit de ganduri, cu fruntea in pamant,
Sfarsesc cum am inceput, si ma tot framant,
Tic-tac, tic-tac...
Iti vine sa razi fara sens,
De asta eu as vrea sa am
Doua imagini omenesti,
Nu le cunosti?
Incearca...
si-ai sa-ti amintesti.

E greu?
Sa nu indraznesti...

O simt pe ea...

O simt pe ea...

Te simt in fiecare zi,
Vreau tot mai mult sa nu mai vii,
Ca ce mi-ai facut, fac si eu,
Si stii, macar imi pare rau.
Eu am gresit, si nu mai vreau...

Te simt in fiecare frunza
Ce cade noaptea pe trotuar,
In fiecare zi confuza
Ce se transforma in calvar.

Te simt in fiecare vorba
Ce stiu ca mi se adreseaza,
In fiecare zi superba
Cand stiu ca nu te-ntereseaza.

Te simt in fiecare floare
Care s-a stins in parcul trist,
In fiecare ceas ce moare
Ce nu-mi mai spune ca exist.

Te simt in fiecare mana
Atunci cand stiu ca-s ale mele,
In fiecare...Noapte buna!
Cand ceru-i 'nourat cu stele.

Te simt in fiecare bulgar
Ce-n mana iar mi se topeste,
In congelator imi doarme,
De tine el imi aminteste.

Te simt in fiecare noapte
Ce murmura in soapte reci,
In fiecare mort ce doarme,
In gandul c-am s-adorm pe veci.

O simt pe ea, ce imi ofera
Fata de tine, ea mai spera.
O simt si sper ca ea ma vrea,
Tu ai gresit, ea nu-i asa...

si-atat...
nu ma mai intreba!

joi, 17 noiembrie 2011

In lumea mea...

In lumea mea...

Eu nu scriu poezii sau cantece,
Nu vreau, dar scriu versuri de dragoste si dor.
Eu scriu cuvinte pe care le-mpletesc in minte,
Imi scriu si realitatea, si nu mi-e usor...

Mai scriu si despre voi,
De fapt despre mine ca nu dau inapoi...
Mai scriu si despre ea,
Care refuza tot timpul sa vina-n viata mea.

Daca incerci sa intri in lumea cuvintelor mele,
Si speri speranta s-o gasesti,
Invata-ma intai ce inseamna viata, sau...
Mai bine nu-ncerca nici usa s-o deschizi.

Creata de inima mea si descrisa de orice intamplare,
Inceputa de nicaieri si neterminata inca...
Lumea cuvintelor mele acum, este si a ta,
Aici nu poti decat sa te incadrezi in descrierea mea...

Aici poti doar sa fii trist ca si mine,
Daca vrei intr-adevar sa intelegi ceva...
Si daca mai vrei, sa ma iubesti in tristetea mea.

Iar de vei incerca sa aprinzi lumina,
Si nu vei reusi...
Sa nu fii trist, ca nu esti primul care-ncearca.

Pentru mine,
sunt numere asezate in ordine alfabetica...

Rar, dar zambesc...

Rar, dar zambesc...

As vrea sa iti zambesc tie
dar nu pot, si-mi zambesc mie...
stiu,
sunt putin in agonie,
si ti se pare-o calomnie...
Sunt zambete citite,
nu-s cuvinte sfinte...
nu rade,
citeste inainte...

Zambesc la scoala,
fara sa stiu ce nota am luat iara...
dar nici aici nu mai pot zambi,
nu are nici un sens, as vrea sa pot iubi.

Vreau sa zambesc strainilor,
nu ii cunosc, mai bine zambesc cainilor...
zambesc si celor ce ma indragesc,
sunt prieteni, si lor le multumesc.

Zambesc in fotografii vechi si amintiri necunoscute,
zambesc deseori in vise si scrisori pierdute...
zambesc, desi nu sunt fericit,
dar stii...deja m-am obisnuit...

Zambesc cum nu am mai zambit, de astfel,
iar tu ma-ntrebi de unde-am facut rost de el!
zambesc zambetului acesta din oglinda,
si-l imprumut celor care la el o sa tinda.

dar tu, pentru cine vrei sa zambesti...?

nu rade,
citeste inainte...

Umbra unui inger...

Umbra unui inger...

Ingerul meu,
a inceput sa planga
si a fugit...
S-a dus pe strada
fara lumini,
vrand sa lumineze
intunericul tau....
Dar,
intunericul pustiu
din inima ta
l-a speriat-
eu l-am strigat,
dar el nu m-a ascultat
ci a plecat...
Vroiam sa-i spun ca,
vrand, nevrand,
lumina moare...
si cred ca stiu ce are.
Ingerul meu e mor de beat!
vreau inapoi
ce tu mi-ai luat...
Mai vad
ce n-am crezut vreodata,
alt inger care se imbata...
Ingerul meu s-a sinucis!
vreau o speranta,
vreau alt vis....
Nu cred
c-o sa-l mai vad curand...
nici n-o sa-l simt...
chiar nu mai am
de ce sa rad!

Eu vad, eu simt,
eu cer...visez,
Tu,
nici macar nu realizezi...
Esti inger,
de ce te distrezi!?

vineri, 11 noiembrie 2011

Argint de aur...

Argint de aur...

Sub cerul de argint
Respir vantul de toamna,
Prin ploile de lacrimi
E dorul meu, te cheama.

Doar zgomote de ramuri
Ingana glasul meu,
Cad frunzele-mi de aur
Asa vorbesc mereu.

Si iar, ascunde-mi linistea
Cu nelinistea ta, da...
Si-arata-mi drumuri false,
Indreptate undeva.

Aici, sub margine de rau,
Departe de-al ei dor...
Etern va plange apa,
Eu voi dormi usor.

Se pare ca mi-e rau,
Nimicul nu m-ajuta.
Si stii ca nu ma schimba
Nici ura ta. Fii muta...

Cuprinde-mi teama,
timid,
acum,
cu palma ta...

Si fara...

Si fara...

Si fara oameni
Orasul este plin,
Si fara liniste in el
Totu-i ca un chin.

Si fara sunet
Tot te-as putea auzi,
Dar eu fara ea
Sigur as asurzi.

Si fara puls
Te-ai stinge usor,
Si fara apus
Un soare-l arat lor.

Si fara aer
Gura imi e goala,
Si fara speranta
As atarna de-o sfoara.

Si fara glas
Iti scriu in cuvinte,
Si fara ceas
Timpul iar ma minte.

Un gand iar imi e ucis
Sub un sentiment apus...
Ma blochez in minte, bine,
Vreau acum un ceai de tine.

De asta acum, cat mai e toamna,
cand totul e murdar,..
Trebuie doar, din cand in cand,
sa bei o ceasca fierbinte de adevar....

Si totusi, eu scriu...

Si totusi, eu scriu...

E ciudat cum niste litere
Se-aseaza in formatii mici,
Adica, aceste cuvinte,
Sentimente sunt aici.

Un ochi imi cere soare ars,
Un ochi imi cere vant,
O mana-mi spune sa scriu rar,
O mana nici atat...

Cand luna bate la feresti
Nu-i seara, un om ignora timpul.
Si un baiat, ce nu-l iubesti...
I-a mai ramas doar gandul.

O soapta bate iar la geam
Lui ii sopteste, iar el scrie,
Nici o tangenta nu mai am
Trairea-nseamna veselie...

Acum scriu ce as dori,
Scriu ce as atinge...
Nu, nu mai vreau sa scriu!
Cuvantul imi plange...

si totusi, eu scriu...
singur, nu cu mine insumi.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Un gand ucis, o adiere...

Un gand ucis, o adiere...


Si iar, o mie de cuvinte,
toate parca-s incalcite,
m-ascund din nou
in a mea minte.

Pe-o adiere de vant
eu o sa-ti trimit un gand,
si-as vrea
sa te vad citind.

O adiere-mi esti,
de vant ce rascoleste,
apoi dispari in vid,
nimeni nu-mi zambeste.

Apoi pleaca tacut
cu faptele supuse,
privind in ochii mei
rostind vorbe nespuse...

Si nu as vrea sa fie, o lacrima dulce,
de tristete, picurand...
eu as vrea sa vad, un baiat,
un obraz de fata, sarutand...

Purtat de pasii unui gand
o adiere de cuvant,
simt promisiunea
"Pe curand!"

Daca ar fi maine azi...

Ecouri surde...

Ecouri surde...

E dimineata,
si iar e ceata,
la scoala am plecat
c-o sansa.
E-o sansa ce
n-o parasesc,
de ea
o sa ma molipsesc...
e greu,
dar si firesc.
Si-ajung
si deschid caietul,
iar in el
eu ma bateam
cu sufletul...
Si ca de fiecare data,
nu e de-ajuns
ca-i iar o fata,
am vrut sa fiu c-altadata,
si am sfarsit
ca niciodata...
Insa,
asta-i doar o parte,
in tine vad cuvintele
ce-mi vor scrie-o
carte...
Si au ajuns piticii,
si tipa
ca aricii...
dar vorbesc
ca melcii.
Dar pentru ei am
un cuvant aparte,
ce nu ma mai desparte,
de gandul tau,
de moarte.
Decid. Ma-ntorc,
ma uit pe geam
acolo unde eu eram,
si nu visam,
ci doar cadeam
cu frunzele.
Si frunzele
nu ne mai fac umbra,
caci au murit
cu putin timp
inaintea noastra;...
Doar una a mai ramas
acolo sus.
Sunt eu...
dar pana cand?

Am uitat sa uit...

Am uitat sa uit...

Sa fug de lume in cuvinte,
Sa zbor cu aripile frante,
Sa stiu atunci cand tot
In jurul meu ma minte...

De cate ori am vrut sa plec,
Sa-mi strang tot cerul in cuvinte,
Dar vad ca e atat de mare,
Si stiu ca si el ma minte...

Cu fiecare zi ce trece,
Uneori o simt prea mult, uneori e asa rece...
Dar stiu ca a fost demult.
Si totusi nu a trecut...

In gandul meu e totul scris,
Sa te mai am, e doar un vis...
Erai tot ce era mai bun,
Clipă, rămâi tu! Eu nu am cum…

E o poveste fara nume si-autor,
Scris cu parfum, cu drag
Din suflet, din dar...
Si cu maini albe ce se sbat in zbor...

Si da...a mai trecut ceva timp, si eu
tot am uitat sa uit de tine...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...