Miros de singuratate...

Miros de singuratate...

Si eu...am incercat multe,
cred ca am incercat destule.

Pentru ca am vorbit degeaba,
dar m-am facut inteles.
Insa acum a fost un gest,
si nu mai are nici un sens...

La cate mi s-au intamplat,
La cum sunt eu, "nevinovat"...
Sa pot spera, nu am aflat,
Sa fiu la fel am incercat.

Cand tot in mine s-a racit,
De tremur asa, cumplit,
Intunericul a rasarit
In lumina sufletului, vid.

Nu am stiut ca pot afla,
Demult, ce e in mintea ta...
A fost un tel, de-ai repara,
Si tot n-o sa mai fie-asa.

Si sincer, eu nu as putea,
Sa iti spun acum ceva,
Sa treaca un timp scurt, si da,
Sa fac cu totul altceva...

De azi, n-o sa mai cer din mine,
numarul doi,
Daca oricum el se vrea plecat,
se vrea inapoi...

Si totusi, uiti...

Si totusi, uiti...

Si da, m-ai fi citit,
poate, de-ai fi stiut
de acel zambet,
mai mult mut....

Si ti-as fi spus de mult,
doar daca nu
mi-ar fi fost teama,
ca mi-e frica....

Nu m-a surprins,
dar nici n-am plans
si nici n-am ras,
asta a fost...

Cum pot sa tac acum,
cand mult nu iti imi pasa,
dar totusi mai conteaza,
dar nu si pentru tine...

Incearca, nu e greu,
te-am cunoscut mereu,
cand tot in jurul meu
a fost cum n-am zis eu!

Un cuvant nu acopera,
aici si acolo,
nimic...

Citeste-mi cuvantul,
eu poate mint,
dar eu nu minte.

si totusi...uiti.

Linistea-mi sopteste...

Linistea-mi sopteste...

Si ma uitam, de dorul placerii mele,
Era un cer senin, dar innorat cu stele,
Ce n-au mai luminat asa tarziu, ca-n asta noapte,
Cand tu mi-ai zis ca nu se poate...

E ca atunci cand simt venirea,
Cand se imbina cu privirea,
Cand pasii tai ii simt cum lin
Ca ochii tai, mi se inchin...

Distanta nu aproprie prietenia,
Eu o compar cu amagirea,
E cea a vorbelor, nu fapte,
Cand as fi vrut sa uit de toate...

E marea larga, un albastru deschis,
E opt-ul, care pe noi ne-a inchis,
Sunt parantezele, care pe ambii ne-a cuprins,
E sentimentul, ce niciodata nu poate fi descris...

Cea din urma zi, azi va sosi,
Dar nu, nu-i azi, azi voi trai...

Cand tot ce poti sa faci,
e sa astepti...

Si daca...

Si daca...

O frunza cade-usor, incet,
Fiind desprinsa de un zambet,
fara nici un cuget...

Parca nici soarele nu mai rasare,
Toamna, nici un chef nu are,
nici a lui suflare...

Un anotimp ce imi da mie
O groaza de cuvinte line,
e o amintire...

Luna vine si dispare
Mereu cu alta miscare, cu alta culoare,
dar da-i crezare...

O ultima frunza, cade iar,
E ultima din acest an,
ca TU pentru mine...

esti a lui, oare...

Am ascultat ce tu mi-ai scris,
Si am citit ce tu mi-ai spus...?
...din nou e vis.

Un gand, as vrea sa fiu...

Un gand, as vrea sa fiu...

Nu tin la tine, mereu imi spun,
Dar orice lucru rau sau bun
Il fac gandindu-ma la tine...

Si-as vrea asa sa nu mai fie,
Chiar daca merit, de ce mie?!
Cand ma consider cum ea stie...

Caci orice gand eu as avea,
Fie el si-al altuia,
Ajunge tot la tine...

Si zile trec...poate-i normal,
Dar multe-mi par fara final,
Iar gandu-i tot la tine...

Si o secunda de-as avea,
Cu gandu-asculta-mi inima,
Ea plange dupa tine...

Abia rezist sa nu cedez,
Si nu cedez, doar ma gandesc,
Caci te visez pe tine...

Si ma inchid in gand si tac.
Si sufletul nu-l mai impac,
E altul langa tine...

Gandesti mereu ca esti iubita,
Ma minti ca esti si fericita,
Iar eu te cred pe tine...

Mai sper si-acum la acea zi,
Cand eu cu drag ma voi trezi,
Uitandu-ma la tine...

Dar, de va mai veni candva,
Si iar de nu va disparea,
Depinde doar de tine...

Eu am spus tot ce am putut
Si-as fi sfarsit printr-un sarut,
Dar tu ai ras de mine...

...sperand la unul dintre ei...
Gandindu-ma de-i bine,
Tu nu ai fugit de ei,
Dar ai fugit de mine...

Si dac-o fi sa fie
In gand de s-ar intoarce,
Totul se va termina
Si ea iar o sa plece...

Citate...

Cerul este suparat si foarte intunecat, iar soarele nu se arata din el, inca se ascunde...au trecut cateva zile si ma sperie!...oare s-au despartit?!

Iar eu...as vrea, departe, sa imi plang distanta...cand ma intorc, sa-mi mai pierd speranta!...ca doar asta este, mi-e schimbata viata...

Si a rasarit intunericul in lumina sufletului meu....

A trecut ceva timp, iar eu am uitat sa uit de tine...

Acestea sunt numere asezate in ordine alfabetica...

Ceva pierdut...

Ceva pierdut...

Ceva cu "flori" nu am putut sa fac,
Asa cum eu am mai promis,
As prefera insa acum sa tac,
Si imi cer scuze...sa fie iar un vis?

A fost ceva ce doar la mine
Puteai citi si regasi,
Ca vorba faptului in sine,
Ca mine tu nu vei pati!

De-ai sti ce mult eu tin la tine,
Tu nu te vei purta asa,
Va trece dragostea din mine
Caci in curand te voi uita.

Voi fi alaturi, dar departe,
Nu vei putea schimba nimic.
Imi vei sopti vorbe furate,
Dar de-ale tale intr-un plic.

Tu vei dori sa-ti fiu alaturi,
Tu vei dori sa fim noi doi,
Dar eu te voi lasa in ganduri
Si voi pleca pe-un cer cu nori.

M-as bucura ca niciodata,
Dac-as uita tot ce a fost,
Dac-as trai ca alta data,
Si-as sti ca totul are-un rost.

De-ai sti cat sufar eu acuma,
C-ai procedat atat de rau.
Voi regreta mereu, intruna,
Caci nu mai esti in visul meu.

cel care trist, parca acum soseste...
si-o lacrima, ce singura zambeste...

Adio...si n-am cuvinte!

Adio...si n-am cuvinte!

Doar spune-mi...
uneori si linistea vorbeste...

In gandul meu, e un razboi,
Ceva ma trage inapoi.
as vrea sa fim noi.

Ea ar vrea mult, insa nu tot;
Ar vrea putin, dar nu deloc.
nu am noroc.

Visam, o stea era pe cer, pustiu.
Dar stai, in cer era tarziu...
si nu mai stiu.

Cand limitarea gandului,
Cu fericirea cuplului...
iluzia vantului.

In rasaritul lunii, care,
Arata cand seara apare.
nu mai plang. oare?

Sa-mi fi trecut de-a ta durere.
Sa fi avut asa putere?
e doar tacere.

Si n-a aprins nimic scanteia,
Eu am trait doar cu ideea...
asta-i iubirea.

Dar trebuia eu s-o gasesc?
Si singur sa ma lamuresc?
inca traiesc.

Pentru ca nimic nu moare,
nimic nu mai doare...
ci totul dispare.

Şi liniştea..
liniştea n-a urlat niciodată mai tare.

Ce vrei...?
Sa-mi pierd sufletul?
Sa-mi pierd identitatea?
Sa pierd ceea ce am?
Sa pierd ceea ce sunt?!
Sa pierd totul!?

Eu am plecat...
Ce vis esti tu?

Prea puţine răspunsuri la nicio întrebare...

O incercare...

O incercare...

De-ai sti ce simt,
poate,
te-ai fi lamurit...
nu mai zic nimic,
nu mint...

M-as fi ascuns, de-as fi stiut,
din prima intamplare
as fi fugit....
Am stat usor, am acceptat
m-am oprit, am asteptat
si acum am regretat...
Dar o sa pornesc 'napoi
sa uit de noi,
ca-ntr-un razboi...
As fi fugit, dar nu am vrut,
s-ajung in departare
un om ranit...
As fi vrut, ca a durut,
din primul motiv,
sa n-o fi avut...
As fi ales un mare sfat,
sau chiar mai mult,
si-as fi iubit...
As fi uitat regretul care,
zile si zile, ani si ani,
m-a pus la incercare...
As fi sperat, dar oare
n-am facut-o? Ba da,
insa fara culoare...
Si am plans cum am stiut,
am oferit ce am avut, dar
tot nu am multumit...
Singur acum, am plecat in
cautarea unui alt prieten,
unui alt suflet...
Dar pe el mi l-ai pierdut,
in marea ta valtoare care
a picat, si m-ai lovit....
Chiar daca dor, asta e doar noapte,
aproape de mine
dar totusi departe...

Totul ca o carte,
n-am scris nici macar o parte.
Dar din nou arde...

Lucrul ce nu va mai fi niciodata asa,
pe care n-o sa-l pot schimba.
Dar se va terminat...la ea.

Si-mi pare rau...

Si-mi para rau...

Imi pare rau,
Ca m-ai facut sa sufar,
Si nu mai poti sa sper...
cum a fost ieri.

Imi pare rau,
De tot, ce repede-a trecut,
De omul ce tu l-ai urat...
demult.

Imi pare rau,
Ca nu te fac sa crezi,
Ca nu vrei sa ma vezi...
si pierzi.

Imi pare rau,
De visele avute si trecute,
De zilele pierdute, amagite...
parca ocolite.

Imi pare rau,
Ca nu mai crezi ca-mi pasa,
Incet, ca lumea te apasa...
dar lasa.

Imi pare rau,
Ca nu mai poti sa canti,
Ca o sa poti sa uiti...
si minti.

Imi pare rau,
Cand tu nu te simţi bine,
Ca nu mai crezi in tine..
si nici in mine.

Imi pare rau,
Cand sufletul meu striga,
Ca vorba ce vrea sa te-atinga...
si ezita.

Imi pare rau,
Ca uneori nu te-am lasat,
Ca inapoi n-am alergat...
pe langa tine am zburat.

Imi pare rau,
Ca eu am vrut si m-am ascuns,
De tot ce-ai incercat, si-ai stins...
si tot am plans.

Imi pare rau,
Ca ne-am...ca ne-am indepartat,
De timpul pe care l-ai uitat...
iar ai trisat.

Imi pare rau,
De fapta ta cea rea
Imi pare rau...
Dar cui nu i-ar parea?

Imi pare rau,
Ca nu reusesc sa aud ce spui,
Si ca am decis...
Sa nu-i spun nimanui...

Dar...intr-o zi vei intelege.

El si ea...

El si Ea...

Am incercat sa ii ajut
Sa stiu, ce ei mereu au vrut,
Sa vad de e ceva, demult,
S-ascult ce simt, de le-a trecut,
Sau dac-abia a inceput...

Si amandoi intr-un cuvant,
Indragostiti, si mi-a placut...


- Cine este ea?
- Este doar prietena mea, o amica.
- Te mai intreb odata, cine este ea?
- De ce vrei sa stii?
- Vad mereu ceva la voi. Te rog...
- Este fata cu mâinile mereu reci.
- Si doar atat? De asta ai dus-o acasa?
- Da. Ii era frig, asta am simtit, asta fac de obicei...
- Şi, totusi, ce înseamnă ea pentru tine?
- Cineva special.
- Si stie asta?
- Nu, nu as vrea...
- Dar tu ce însemni pentru ea?
- Nu ştiu.
- Si nu vrei sa afli? Vad asta in ochii tai.
- Eu, nu mai vreau...nu mai are rost.
- Nu te inteleg. Macar, ce ţi-ai dori să însemni?
- Ceva mai mult decât persoana care o încălzeşte. Vreau să o învăt totul. Totul reprezentand ceea ce stiu eu, chiar daca simt ca o voi dezamagi.
- Iar ea?
- Să fie pauza mea de la realitate. Pauza mea de la toate. Familie, prieteni...
- Dar pauzele sunt scurte, iar realitatea înseamnă viaţă. Vei vrea asa?
- Visele ei înseamnă viaţă, ele m-au înviat când eram ca şi mort. Nu a stiut vreodata...
- Şi când pauza se va sfârşi...
- Nu, o voi prelungi atat de mult incat as vrea ca macar ea sa stie, ii voi spune totul, nu vreau nimic mai mult.
- Da, dar totusi, daca ea te va dezamagi, nu va fi cum vrei tu, nu va intelege, iar visul se va termina?
- Vom reveni împreună, ţinându-ne de mâna. Nu mai mult ca prieteni! Eu voi sti asta tot timpul, ca am incercat sa ii spun, dar...macar sa am grija de ea tot restul vietii.
- Si daca ea...
- Ar afla?
- Şi ar vrea..
- ...să fie a mea?
- Chiar aşa!
- Ce n-aş da...


- Cine este el?
- Un prieten foarte bun. Cum rar gasesti.
- Am observat asta. Vreau sa fii mai sincera, te rog...
- Este cineva.
- Special?
- Altcineva!
- Cine?
- Băiatul cu mâinile mereu calde, aproape mereu...
- Şi te încălzeşte?
- Mereu, mereu e langa mine cand am nevoie, doar că...
- Ce? Spune-mi?
- Este o poveste lunga, sunt atatea zile de cand suntem prieteni.
- Si, ai vrea să fie ceva mai mult?
- Da, aş vrea. Dar nu se poate, nu se va putea vreodata...
- De ce crezi asta?
- Pentru ca, nu stiu, are atatia prieteni, e mai mare ca mine cu cativa ani, si...imi da importanta, dar nu suficienta. Off, si asa as vrea sa...
- Să te înveţe să zori?
- În timp ce-i arăt lumea mea. Sigur ar vrea, mereu a vrut, a fost langa mine si a stiut sa accepte...
- Crezi că i-ar plăcea?
- Are nevoie de ea. E plictisit de lumea lui, si, in plus, se regaseste in lumea mea, se simte foarte bine, nu imi va ascunde asta niciodata.
- Şi lumea lui?
- Am reveni împreună, ţinându-ne de mâna. Daca asta imi va cere, eu voi accepta, nu vreau sa stie ca vreau sa ramanem pentru o eternitate aici. Nu vreau sa stie ce simt pentru el...
- Si daca ar afla?
- Nu, nici nu va intreba.
- Dar daca el...
- Ar simţi la fel?!
- Şi crezi că el..?
- Nu, nu cred! Doar sper...

El fara ea...

Intr-un sfarsit...

Ceva ce a mai pierdut,
Intr-un trist si vast trecut.
Dar mai important de-atat
N-a fost. Si l-a cam durut...

Parte deloc n-a avut
Sa spuna la timp, n-a stiut.
De multe ori n-a putut,
A simtit, dar a tacut...

Ce-a simtit, nu i-a trecut.
Poate vezi ce el a vrut,
Cuvinte ce el le-a cusut...

- Scuze, dar vreau sa vorbim despre ceva. Ma bucur mult ca m-ai chemat la tine...
- Ce s-a intamplat?
- Pai, stii, noi ne intelegem bine, la fel cum ma consideri tu, asa te consider si eu...Sper ca ce vei afla sa nu afecteze cu nimic relatia dintre noi.
- Nu, insa daca as sti despre ce este vorba, as intelege...
- Te-ai gandit vreodata ca poate noi suntem cei care gresesc? Nu s-a vazut asta, dar...de fapt, eu sunt cel care a gresit, iar cale de intoarcere nu cred ca mai este...
- De ce spui asta?
- Pentru ca, in tot acest timp, am ascuns ceva. Si stiu ca finalul va fi acelasi pentru mine...Chiar daca e tarziu, eu tot m-am gandit sa iti spun, in caz de va fi sa plec vreodata...nu ma mai suport!
- Hey! Ce ai patit? Sa-i asteptam si pe ceilalti, imi vei spune atunci...
- Nu, nu vreau ca ei sa stie nimic.
- Atunci?
- Iti multumesc...
- Pentru?
- Asa...pentru tot.
- Cum adica pentru tot?
- Pur si simplu.
- Nu inteleg.
- Nici nu trebuie. Sincer. Eu am spus ce am avut de zis. Iti multumesc.
- Dar nu inteleg pentru ce...
- Vei intelege, dar nu vreau sa iti stric buna dispozitie tocmai acum...
- Cum o sa inteleg, daca nu imi spui...
- Du-te în camera ta si pe noptiera vei gasi un borcanel. Scuze ca am indraznit sa intru acolo, dar a trebuit...
- Nu e nimic. Esti foarte ciudat astazi si nu stiu de ce.
- Nu. Ti se pare. Sunt ca de obicei, ma simt bine, mai ales langa tine, doar ca sunt putin confuz...
- Fie cum zici tu. Dar sa stii ca ma simt rau acum ca mi-ai spus toate astea. Nu sunt lamurita.
- Eu cred ca o sa fii intr-un tarziu...
- Off, ma sperii.
- Imi pare sincer rau, nici eu nu am vrut sa ajungem aici...
- Sper sa nu fie nimic de rau.
- Nu, cel putin nu pentru tine...Daca vrei sa intelegi, trebuie sa faci asta. Dute te rog si vezi...

Si ea se duse in camera ei si pe noptiera gasi intr-adevar un borcanel. Il privi cu uimire, nici nu avea curaj sa il deschida. Era un borcanel mic si era plin cu niste biletele pe care erau scrise cate ceva. Desfacu cu grija borcanul si lua la intamplare cateva biletele, incepand sa le citeasca...
"17 septembrie: Cand vei deschide biletul acesta, as vrea ca tu sa te gandesti la ce s-a intamplat in ziua respectiva...de il vei trage prima data sa stii ca este adevarat tot ce am apucat sa iti spun si ce am simtit vreodata...mi-am pus o dorinta, una importanta, care nu se va indeplini niciodata. Iti multumesc."
"14 august: Am ras impreuna. Si cu ei, si cu prietenii, dar si cu noi. M-am simtit bine, chiar foarte bine. Iti mulţumesc. "
"8 iulie: Veneam spre casa, dupa ce te-am condus, eram singur...dar undeva pe o strada, una pe care acum o stiu mai bine datorita tie, erau 2 copii, care plangeau, care isi cautau parintii...si nu am facut nimic! Iar atunci mi-au venit in minte versurile de la melodia pe care tu mi-ai aratat-o odata: Uneori plang copii pe strada, si NIMENI nu ii aude. Uneori ei intind mana, si NIMENI nu le raspunde...iti multumesc."
"22 iunie: Am mancat la fastfood-ul nostru preferat, iar apoi am citit impreuna, sub clar de luna, si ne-ncalzeam, dadeam din picioare si mana... M-a luat somnul, dar si frigul si m-ai invelit cu esarfa ta. Iti multumesc."
"6 aprilie: M-ai adunat din nou, m-ai scos afara pentru a suta oara, si m-ai lipit cu grija si cu atentie tuturor intamplarilor. Inca se mai vad cateva crapaturi, inca am ceva ce ma face sa ma retrag in unele momente cand sunt langa tine, dar nu-i nimic...cu timpul or sa se astupe, si o sa fiu la fel ca inainte. Iti promit. O sa fie bine. Asa cum iti spuneam mereu cand iti faceai griji. Iti multumesc."
"4 mai: Mi-ai cumparat inghetata, dar nu am putut ajunge asa ca ai mancat-o tu. Te-ai suparat putin, insa te-ai simtit usurata intr-un fel pentru ca si asa toata lumea se uita lung la tine intrebandu-se: 'De ce se plimba fata aia cu inghetata in mana si nu o mananca? Aproape s-a topit.'... Iti multumesc."
"31 octombrie: A fost frig afara, cazuse prima zapada in oras si mi-ai facut poza aia. Da, aceea care imi placea atat de mult incat si acum o am pe desktop. A trecut aproape 1 an. Iti multumesc."
"29 august: Asteptam o veste de la un coleg. Mama lui era bolnava grav si nu stiam nimic de el...Asteptam sa ma sune. Si m-a sunat, dar...am inceput imediat sa plang, si am plecat de langa locul unde stateam, singur...eram cu voi afara, insa doar tu ai venit dupa mine, ai fost langa mine...La un moment dat ai reusit sa ma opresti din plans cu multe sfaturi si incurajari si mi-am revenit. Iti multumesc."
"12 septembrie: Nu am adus cartile la scoala, nu le-am terminat nici de citit si nici sa scriu ceva din ele, cum ar fi trebuit. Am timp. O sa le aduc toamna urmatoare. Dar oare de ce? Tu stii. Iti multumesc."
"20 mai: Te-ai intors si mi-ai adus ce te-am rugat sa imi cumperi: o acadea. Dulce-acrisoara, preferata mea, care mi-a colorat toata limba si toti dintii in albastru. Si o surpriza pe langa, o ciocolata. Pe care am mancat-o impreuna. Iti multumesc."
"Daca vei ajunge la biletul acesta, nu le mai citi si pe celelalte...restul zilelor din viata mea: ai fost acolo... am plans, am ras, am dansat, m-ai sprijinit, m-ai imbratisat, m-ai ridicat. Si ce ti-am ascuns eu mereu...a fost ca uneori m-ai intristat, m-ai surprins, si au fost unele momente...in tacere-am suferit, usor dar mult am regretat...dar nu a fost vina ta. Deloc. Iti multumesc."

Fata se opri din citit, privi spre borcan si observa ca avea lipita o eticheta pe care scria "Amintiri". Incepea sa ii curga lacrimile pe obraz, inca de cand citea biletele... Se intoarse in camera in care se afla adineaori cu el si spuse:
- Nu...eu iti multumesc!
...dar el nu mai era acolo. A decis sa plece de unul singur, cu multe regrete in suflet, cu lacrimi care aratau cat de mult regreta despartirea, crezand ca asta o sa fie ultima data cand o sa mai cunoasca pe cineva, o fata...

El fara ea...

Si a ramas o amintire...

Si a ramas o amintire...

A fost o zi sau poate doua,
In care am simtit cum ploua.
Cum ninge in sufletul meu,
Cum vine iarna si mi-e greu.
Dar stai! Asa va fi mereu...

In prima zi, a fost speranta,
Cuvintele aveau un sens.
A doua zi mi-ai spus in fata,
Totul a capatat non-sens.
O consecinta-n univers....

O stare ce am capatat,
N-a fost nimic de castigat.
Iar am gresit, n-am apucat
Sa-i fiu aproape celui drag
De tine n-am stiut sa trag...

Si stii, mult nu m-ar fi durut,
Cuvintelor ce-ai folosit...
Ai fost iar impotriva ta,
Si stii ca nu pot accepta.
Alegerea a fost a ta...

Ai fost cea ce a reusit,
Cu fapte, ce eu le-am iubit...
Cuvinte, ce nu le-am mai primit,
De la nimeni, ai ghicit.
Si tot n-a insemnat nimic...

A fost ceva de nedescris,
Cuvinte singure s-au scris...
A fost frumos si m-a cuprins,
S-a terminat asa de trist.
Dar a ramas un simplu vis...

Am inceput sa inteleg,
Si nu am reusit sa leg.
Am pierdut, dar am riscat,
Am cazut, si n-am urcat...
Am vorbit, m-am exprimat
Mai pur decat adevarul...

Cuvinte potrivite...

Cuvinte potrivite...


Tresar la vorba ta ce ieri mi-ai adresat,
"Nu te mai vreau!", imi spui
Si Pa! Si ai plecat...
Lasand totul uitat...

Acum nu stiu...
Dar te voi astepta...

Regrete multe,
alcatuite doar din
sperante.
Nu stiu ce sa cred
pentru ca
nu am vrut
sa pierd.
Dar...
Cum zic unii...ca pana
la persoana potrivita
trebuie sa intalnesti
pe cei cu care nu
te potrivesti.
Si eu, un muritor de
rand, chiar asa am facut,
crezand,
de fiecare data
ca acum e
momentul.
Insa...
Pana la sfarsitul vietii
aici voi fi, singur
in abis,
numai pentru tine.
Te voi ajuta,
te voi astepta
si nu conteaza cat
iti va lua.
A trecut atata
timp, iar asta
nu mai conteaza.
Iar cand vei ajunge
la mine, sa nu
ma rogi cum faceai
odata!
Nu voi fi acelasi,
o sa vezi.
Chiar daca datoria
de prieten
nu va disparea...
si nici afectiunea
pentru tine.
Si cand amandoi
vom inceta din viata,
mana ti-o voi lua
si-ti voi arata multe,
toate in doar
o secunda.
Si-ti voi arata ca nimic,
nici macar timpul
nu ne poate
dezbina.
Dar acum, cu toate
ca neg,
mi-e dor de tine,
de noi, de tot
ce-a existat vreodata.

si nu, nu mai vreau
sa-ti spun nimic...

...si vii
asa cum eu
m-am asteptat.

Imi spui ca astea-s ganduri ce ieri le-ai adunat...
"Nu te mai vreau!", iti spun
Si Pa! Si am plecat...
Cu capul aplecat...

As vrea...

As vrea...


As vrea...As vrea...
Si cum sa-ncep nici nu prea stiu,
Facandu-ma ce n-as fi vrut sa fiu...
Dar sincer, seamana cu ceva viu,
Ceva devreme ce nu e prea tarziu.
Si timpuriu...

A vrea sa fiu un 'ceva' fara viata,
Caci de acel ceva, problemele nu se agata.

As vrea mereu sa ma cuprinzi usor,
Si sa ma-nbratisezi cu-n mare dor.

As vrea si sa opresc timpul in loc,
Ca tu, sa nu mai pleci deloc....

As vrea sa pot pleca intr-un loc cat mai departe,
Sa numar pasii ce ne vor desparte.

As vrea sa ma ascund de voi, de tine,
Dar nu am cum, caci ceva ma retine.

Tot timpul seara eu ma uit pe geam,
As vrea sa plang, dar lacrimi n-am...

As vrea printre oameni sa slujesc dreptatea,
Sa ascund de unul singur singuratatea.

As vrea, incet sa sfasii incercarea,
Ca sa nu mai existe...intrebarea!

As vrea sa nu mai fie nimeni cu simtirea
Fara alt sentiment decat...iubirea!

Asa ca, as vrea s-astept calm si tacut,
Sa nu mai am nimic din ce-am avut...

Dar pana atunci, as vrea si tot as vrea,
Prea multe, ca niciodata pace nu-mi vor da...

As vrea...nici nu stiu cum sa explic,
Si parca totusi, nu-mi mai doresc nimic...

Si-asa...
As vrea sa fiu altcineva...

Eu fara tine...

Eu fara tine

Şi ce ar face copacul fără pământ? Ar fi instabil- pierdut, fără prezent şi fără viitor
Şi ce ar face copacul fără frunze? Ar tremura- s-ar simţi gol, neprotejat, fragil
Şi ce ar face copacul fără iarbă? Ar fi singur- fără companie şi fără confident
Şi ce ar face copacul fără soare? Ar fi întunecat- lipsit de căldură şi lipsit de fericire
Şi ce ar face copacul fără păsări? Ar fi nemişcat- lipsit de cântec şi frumuseţe
Şi ce ar face copacul fără apă? Ar muri.

Pentru mine tu eşti pământul, frunzele, iarba, soarele, păsările şi apa.
Nu mai vreau să-mi fie frig, vreau să te port.
Vreau să uit de fragilitate şi să mă simt protejată, să mă regăsesc în tine şi să creştem împreună, să te pot numi "acasă".
Vreau să îmi păstrez în tine toate secretele, să nu fim niciodată doi.
Vreau să mă încălzeşti, să mă faci să luminez de fericire şi să îmi cânţi în timp ce zburăm împreună.
Nu mai vreau sa veştejesc, vreau să mă hrănesc cu tine.

Iar eu sunt copacul...:-<

Azi voi fi doar eu...

Azi voi fi doar eu...

Exista timp.Dar nu suficient....
Exista distante.Mult prea mari....
Exista sperante.Cica ele mor ultimele...
Exista regrete.Si vor mai fi.Tot timpul...
Exista oameni.Care te dezamagesc.Te parasesc.Si uita....
Exista tristete.Cel mai bun prieten al meu...
Exista fericire.Dar eu nu o simt.Nu inca...
Exista lumina.Dar mai mult intuneric...
Exista cuvinte.Si sunete.Si muzica.Degeaba...
Nu exista iubire.Nu acum.Nu pentru mine....

Acum simţi...
Lacrimi? Nu.
Zâmbete? Nici.
Amintiri? Poate.
Regrete? Întodeauna.
Iubire?Nu ştiu.
Pe ea?Doar in vis..

Linistea rasuna...

Linistea taie...


Taie din amintiri, taie din vorbe, taie din tot ce prinde, ce simte si mai ales din tine. Taie din ceea ce vrei sa devii si mai ales din ceea ce iti doresti sa fii, dar nu cu 'ajutorul' ei. Taie totul, aproape totul... Linistea nu aduce nimic, ea doar iti ia. Pana si timpul o ignora, dar uneori nu reuseste. Linistea nu e buna de nimic, aduce panica si nu creeaza nimic, doar tacere. Linistea provoaca suferinta, mai ales cand e totala, cand zidul de care te lovesti e tot mai tare, tot mai mare. Dar nu ii pasa, vrea tocmai ca ea sa te intalnesti. Linistea si nodul din gat sunt combinatia perfecta pt a-ti taia rasuflarea, linistea e prima, ea e 'importanta'. Sparge ceva!rupe…sau taie. 
Taie linistea. Ai nevoie de ea? Eu da, cateodata…dar ea devine excesiva si te poate innebuni. Apoi, nu iti dai seama…si daca constientizezi, nu ai iesire. Si nici scapare. Pentru că nimic prin ea nu moare, ci doar ce doare...
Şi liniştea...pentru mine liniştea n-a urlat niciodată mai tare, dar si-a atins apogeul...

Poate...

poate, te vad pe tine, ma uit la mine...sa crezi in tine...
m-am hotarat sa las, si am lasat...dar am plecat...
poate ca, simti ca ti-a luat totul, te trezesti fara nimic, e doar o senzatie...iar ai gresit!
poate ca de fapt nu sunt aici, esti sigur?!...poate am plecat undeva departe,
poate ca abia acum simt cu adevar ce este acela dor, dar mai astept...
poate ca amintirile frumoase ma ranesc mai mult ca oricand, ca niciodata...
poate ca oricat as vrea, imi amintesc doar lucruri urate, si mai mult triste, si nu pot...
si simt ca orasul se invarte cu mine...dar, poate el sta pe loc, chiar ametesc...
poate ca n-as fi vrut sa plec...dar n-am gasit motive sa raman, nu acum...
poate te-am iubit...sau poate ca nu...si totusi am plecat...dar tu?
poate m-ai iubit, dar nu...nici de ai fi stiut, si tu...
si parca sunt singur, nici nu sunt sigur...si putin trist, dar poate nu...
poate te caut, sa stiu de tine...sau poate ca nici nu-mi doresc sa te vad, acum e bine...
puteai fi totul si nimic, atunci asa a fost sa simt,
eu nu am vrut, a trebuit, sa simt ce n-am simtit demult...
poate ca din nou nu stiu ce vreau...dar sigur vreau sa uit ce n-am!
putea fi noapte, sau chiar zi, in care tu nici sa nu stii...
o lacrima de peste zi, un gand la tine, tu sa vii...
poate ca asa sunt eu...sau poate nu, si totusi sper...
poate, am sperat, dar iar nu am fost nimic din toate astea, nici un rol...
si nici nu am avut, si totusi am pierdut...
dar asa sunt eu, mai diferit, nu rau...
poate ca am trait un vis...dar daca nu?!

Incertitudini...

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti...
Iarta-i, oricum!
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse...
Fii bun, oricum!
Daca ai succes poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...
Cauta succesul, oricum!
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela fara ca tu sa stii...
Fii cinstit si sincer, oricum!
Ceea ce construiesti în ani, altii pot darama într-o zi fara sa le pese...
Construieste, oricum!
Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi si te vor fugari...
Fii linistit si fericit, oricum!
Binele pe care îl faci azi, nu il vei primi inapoi, iar oamenii îl vor uita maine...
Fa bine, oricum!
Da-i celui de langa tine tot ce ai mai bun, chiar daca niciodata nu ii va fi de ajuns...
Sau te va uita...
...dar ramai singur, oricum...